Sunt oameni, a spus el, care cred suferinţa marea împărtăşanie a vieţii. Ei se complac în suferinţă, o acceptă ca pe un destin superior. A suferi înseamnă, după aceşti oameni, a primi cupa cu cea mai esenţială băutură pe care ea o poate să o ofere. Ei fac caz de suferinţa lor şi şi-o iubesc ca pe un sceptru interior care îi înnobilează şi îi deosebeşte de restul lumii. Ah, mândria de a fi suferit în viaţă! Nu poate fi lucru mai fals, mai stupid.
Mi-ar place să pot distruge mitul suferinţei. Să arăt că suferinţa e o escrocherie. De mii de ani oamenii se complac în suferinţă, se compătimesc şi se plâng unii pe alţii pentru suferinţa lor. Aş vrea să le pot distruge această iluzie. Să nu mai creadă că, dacă suferă, e cine ştie ce de capul lor. Nu e nici o ispravă să suferi.